Если у вас возникли сложности с курсовой, контрольной, дипломной, рефератом, отчетом по практике, научно-исследовательской и любой другой работой - мы готовы помочь.
Предоплата всего
Подписываем
Nu vreau să mă lansez în comentarii sau concluzii, deşi o dezbatere publică ar fi absolut necesară, ci doar voi da o listă a câtorva unităţi religioase necreştine care mi-au sărit mai mult în ochi, iar pe cele creştine sau pseudo-creştine vă las să le vedeţi singuri, pentru că sunt prea multe şi cu denumiri prea extravagante (de exemplu: „Biserica Creştină a Evangheliei Depline”), ceea ce atestă o fărâmiţare dusă la extrem a neo-protestantismului.
Un element foarte important şi demn de reţinut este faptul că de multe ori anumite culte sau organizaţii religioase fac prozelitism şi-şi propagă ideile prin diferite asociaţii obşteşti cu scop cultural, iar în cazul religiilor orientale (în special budismul), prin înregistrarea a zeci de cluburi sportive de lupte marţiale, dar acestea sunt mult prea multe şi camuflate, ca să le pot enumera aici. De aceea mă rezum la o listă destul de sumară:
1. Asociaţia Obştească "Fondul Evreiesc al Moldovei", înregistrată la 10 februarie 2011.
2. Asociaţia Obştească "Comitetul Evreiesc al Moldovei", înregistrată la 11 februarie 2011.
3. Asociaţia Obştească "Institutul iudaic", înregistrată la 26 aprilie 2011.
4. Asociaţia Obştească “Liga Femeilor Musulmane din Moldova” – 29 noiembrie 2010, probabil ca un test înainte de înregistrarea Ligii Islamice drept cult religios la 14 martie 2011.
5. Asociaţia Obştească: Centrul de Yoga "ANSUYA YOGA CENTRE", înregistrată la 13 decembrie 2010. Aceasta declară drept scop “contribuirea la dezvoltarea, promovarea şi popularizarea activităţii de Yoga la nivel local şi internaţional”.
6. Asociaţia Obştească “Asociaţia Gnostică pentru Studii Antropologice Culturale şi Ştiinţifice”, înregistrată la 14 martie 2011. Aceasta declară drept scop “studierea cunoştinţelor şi filosofia gnostică veche”. Ministerul Justiţiei oare ştie ce a însemnat gnosticismul pentru lumea antică şi la ce principii morale îndemna acesta?
7. Instituţia religioasă – "Proiectul Salvării", înregistrată la 7 iunie 2010 în calitate de cult religios separat, chiar dacă această declară drept scop “crearea unor condiţii pentru reabilitarea sănătăţii femeilor car au avut de suferit în urma exploatării sexuale”. Nu-i clar de ce pentru realizarea acestui scop este nevoie de un cult religios separat, iar organizaţiile care în mod clar vor desfăşura prozelitism religios sunt înregistrate ca simple “asociaţii obşteşti”? La ce să ne mai aşteptăm de la noul ministru al Justiţiei?
20
Consecinţele rasismului
Rasismul are consecinţe negative atât asupra grupului
minoritar care suferă de pe urma lui, cât şi asupra
grupului majoritar care îl perpetuează.
Asupra grupului minoritar
încredere scăzută în sine;
rasism internalizat (acceptarea mitului de
inferioritate rasială);
acces restrâns la resursele necesare şi dorite;
ură de sine, respingerea identităţii de origine,
ruptură între eul individual şi eul de
reprezentare socială;
decalaj social;
autoexcludere, izolare;
acces restrâns la resursele de dezvoltare
individuală şi colectivă: economice,
educaţionale, de sănătate, locuinţe, locuri de
muncă, etc;
atitudini similare (de superioritate rasială) a
victimelor rasismului faţa de populaţia
majoritară, ca reacţie la rasismul majoritar;
libertate restrânsă;
segregare;
genocid.
Asupra grupului majoritar
ignoranţă continuă şi izolare faţă de alţii;
împiedicarea dezvoltării morale;
presiune de a menţine starea de fapt actuală;
blocarea dezvoltării societăţii multiculturale şi a
statului de drept;
perpetuarea conformismului de grup, care
limitează dezvoltarea individuală şi intelectuală
şi împiedică relaţiile autentice.
Asupra relaţiilor dintre cele două grupuri
neîncredere şi ură (în unele cazuri reciprocă);
conflicte şi segregare (separare).
deea alegerii unui lider dintre membrii comunității sociale este o preocupare caracteristică tuturor popoarelor și timpurilor. Această caracteristică exprimă însăși esenţa naturii umane, și anume, necesitatea de a alege căpetenia unui trib, un lider al mulțimii, care ar determina cine este prieten sau inamic, precum şi necesitatea de a apăra interesele tuturor.
Cu siguranță, despre liderul politic putem spune că acesta niciodată nu-i poate împăca pe toți, chiar şi din motivul că acesta nu poate traduce în viață diversitatea dorinţelor a milioane de oameni. În acelaşi rând, liderul politic are niște calități care, de-a lungul secolelor, nu au suferit schimbări, dar s-au cristalizat, relevând chintesența propice tuturor politicienilor de astăzi.
Niccolo Machiavelli, unul dintre cel mai mari filosofi politici al Renaşterii, în lucrarea „Principele” afirma că un suveran trebuie să fie brutal, lipsit de scrupule şi de omenie. El poate şi trebuie să nu ezite să-și pedepsească duşmanii, în caz de necesitate chiar și prietenii. De fapt, liderul politic a lui Machiavelli este privit drept un monstru care nu este constrâns de norme etice tradiționale, moralitate sau valori sociale. Modelul acestui lider persistă în operele epice din acea perioadă istorică.
În acelaşi timp, trebuie să recunoștem că domnitorii tirani, care au guvernat cu pricepere şi subtilitate, prin “foc şi sabie” s-au menținut timp îndelungat la putere şi au avut o autoritate mai mare față de supușii lor, decât predecesorii mai binevoitori ai acestora. De ce? Orice act de bunăvoință a liderului tiran sau autocrat față de poporul său era considerat drept un cadou, o exprimare a dragostei tiranului.
Gradul de implicare a mass-mediei în viața noastră a aprofundat extremele dintre adevăr și minciună. De aceea, chiar portretul ideal al unui lider politic deseori nu corespunde realității. Dragostea pentru copii, îngrijirea persoanelor în etate, imaginea unui om de familie, prin mass-media sunt promovate alegătorilor. Aceștia, când își exprimă opțiunea de vot pentru un politician, cumpără astfel o idee, o promisiune că necesitățile lor vor fi satisfăcute. De fapt, însă, alegătorii cumpăra imaginea politică pe care candidatul electoral o vinde, nu atât valorile pe care le promovează.
Formarea personalității și a calităților individuale ale unui lider politic sunt în raport cu tipul statului în care acesta se află. Așadar, în SUA, conform tradiției politice idealiste și corecte se consideră că nu pot fi aleși drept președinți de stat lideri ai mulțimii precum Lenin, Stalin, Hitler etc. Desigur că există lideri care posedă darul ipocriziei și imoralității, calități bine ascunse, pe care, însă, le manifestă într-un mod civilizat, pentru a manipula opinia publică. În prezent, sentimentul de repect pentru opoziție, care poate fi reprezentată de orice politician în dependență de schimbările de pe olimpul politic, nu este inerent unor țări ca Iran, Venezuela, Coreea de Nord, etc.
Lumea politică dominată de bărbați prin brutalitate și forță nu a constituit niciodată un pol forte de atracție pentru femei. Dar s-au găsit printre ele și femei care au concurat cu ego-ul politic masculin și interesele statului. Amintim de Cleopatra, Elizabeth I, şi de Margaret Thatcher. Cruzimea femeilor-lideri se explică prin faptul că politica este dominată de către bărbaţi, iar acestea se conformează regulilor de joc.
Astfel, portretul model al liderului politic nu este decât o farsă, o iluzie care este creată doar pentru a cuceri simpatii electorale de prestigiu, dar nu pentru a le controla. Portretulul robot al conducătorului (ideal) nu și-a găsit întruparea încă într-o persoană politică contemporană. Nici chiar sondajele de opinie nu relevă integral cum ar trebui să fie un lider politic. Spre regret, nu există un politician adevărat (deoarece în natură adevărat și lider politic sunt două noțiuni care nu sunt compatibile), dar putem crea un portret al unui lider politic, care va arăta, de exemplu în felul următor:
Un om îmbrăcat într-un costum de culoare închisă, scump, cu un zâmbet plăcut şi ceva viclean. Pe fonul acestuia se conturează clar colaboratorii puterii executive, legislative și judiciare, apoi, pe planul îndepărtat al tabloului, apar cetățenii, care trăiesc în acest stat și care reprezintă cea mai mare parte a imaginii liderului politic.